Politicienii români şi imoralitatea absolută

Ministerul Tineretului şi Sportului a fost puternic afectat de scandalul provocat de fostul ministru Ridzi care a cheltuit aproximativ un milion de euro într-o singură zi, prin modalităţi imorale şi ilegale. În urma acestui eveniment şi a unei puternice campanii de presă, ministrul Monica Iacob Ridzi a demisionat. Lucrurile păreau să reintre într-o oarecare normalitate, precara şi discutabila normalitate politică românească. Ministrul demisionar scapă de ancheta parlamentară şi de acuzaţiile penale, iar noul ministru îşi lansează activitatea slujindu-şi partidul.

Partidul Democrat Liberal, deţinătorul scaunului acestui minister, ne oferă însă o altă surpriză. Presa centrală a dezvăluit că noul ministru al tineretului şi sportului, Sorina Plăcinta ar avea un fiu bănuit a fi homosexual şi "reverend" al "Primei Biserici Ateiste" (First Church of Atheism). Despre această "biserică" aflăm de pe site-ul oficial că are majoritatea filialelor în SUA şi Canada. Într-un fel de "declaraţie de principii", (semnată de reverend Paul J. McMaster) ni se spune că "religia este un lucru minunat, pe care oricine îl poate îmbrăţişa... acum 4000 de ani. Suntem în 2009, iar rolul religiei a fost preluat de ştiinţă. Acum este nevoie să demonstrăm că religia nu oferă cel mai bun sau cel mai sigur răspuns, ci dimpotrivă! Religia ne ţine în înapoiere şi în frică. Avem nevoie de voinţa de a spune: Eu nu cred! Eu nu am nevoie să cred! Sunt o persoană inteligentă şi morală pentru că eu am ales să fiu aşa!" Aşa-zisa "biserică" ne oferă şansa de a deveni "slujitori" completând on-line şi gratis un formular, urmând a ni se confirma "via email" că am devenit "reverenzi" şi că putem "sluji" "cununii", "înmormântări" sau "ceremonii de legământ".

Site-ul "bisericii ateiste" ne anunţă, printr-o postare semnată "ANDREI" că:

"Great news! Another Atheist Minister is available to perform ceremonies in and around: Montreux, Switzerland! Rev. Andrei Placinta is ready to serve all your needs."

Fără a mai insista asupra unor amănunte cel puţin neplăcute, dacă nu chiar indecente despre viaţa fiului doamnei ministru Plăcinta, ne arătăm surprinşi că doamna ministru nu şi-a exprimat, până la ora acestei postări, nicio poziţie publică despre dezvăluirile presei.

Firesc este să ne punem întrebarea: după ce standarde morale va conduce doamna ministru Sorina Plăcintă un minister care este chemat să se ocupe de educaţia tinerilor români, de vreme ce în propria familie a eşuat în a oferi o educaţie sănătoasă fiului domniei sale?

Într-o ţară ai cărei cetăţeni s-ar caracteriza prin indiferentism religios, faptul că fiul unui ministru este bănuit a fi homosexual şi membru al unei organizaţii aşa-zis bisericeşti de inspiraţie satanistă, ar trece oarecum neobservat. Totuşi, România nu este o ţară locuită de atei sau de satanişti, ci conform statisticilor, aproximativ 98% dintre români se declară a fi de o credinţă sau alta. Situaţia impune ca în guvern să fie promovaţi oameni cu un comportament moral aflat măcar la limita standardelor societăţii româneşti - o democraţie încă în formare, afectată de multe tare.

Cetăţeanul român s-a obişnuit să fie condus, la nivelul administraţiei centrale şi locale, de hoţi, de mincinoşi, de ipocriţi. Acum putem observa că se încearcă o nouă "reţetă" politică, anume omul politic areligios, cu familia descompusă moral, fără vreun standard moral-religios. A accepta prezenţa în guvern şi în alte instituţii politice vitale pentru existenţa statului a unor personaje cu viaţa de familie în preajma imoralităţii absolute - închinarea la diavol - aşa cum este prin fiul domniei sale, actualul ministru al tineretului, doamna Sorina Plăcintă, reprezintă un act de trădare nu numai faţă de popor, ci mai ales faţă de Dumnezeu, de credinţa creştină şi de esenţa sufletului nostru care este suflare de Dumnezeu.

În cazul în care acuzaţiile la adresa moralităţii fiului Sorinei Plăcintă se vor confirma, credem că reacţia Bisericii Ortodoxe Române, biserica majoritară a acestei ţări, de atenţionare a politicienilor cu privire la respectarea unor minime standarde morale, este nu numai necesară, ci mai ales obligatorie.

Rămâne însă de văzut dacă Patriarhul Daniel va risca să pună în pericol contribuţia statului român la ridicarea mega-catedralei "Mântuirii Neamului", o contribuţie de aproximativ 200 de milioane de euro, manifestând glasul profetic al Bisericii lui Hristos.

Patriarhul și coaja de pâine

"În Sala de Consiliu Local a Primariei Timisoara, Prea Fericitul Daniel a fost întâmpinat, sâmbătă, de o timișoreancă, cu o pungă cu posmagi și o bancnotă de 10 mii de lei vechi. Ramona Băluțescu l-a acuzat pe Patriarh că nu are milă de săraci, ea povestind că la inaugurarea Catedralei din Arad, mai mulți săraci îl asteptau pe Prea Fericit, dar nimeni nu i-a bagat în seamă. Femeia a fost luată de gărzile de corp ale Patriarhului. Femeia și-a explicat gestul cu faptul că, într-o discuție purtată cu Patriarhul la inaugurarea Catedralei din Arad, Daniel i-ar fi spus că nu îi pasă de săraci. Este o minciună, s-a apărat Preafericitul Patriarh Daniel". www.ziare.com

Aflat la Timișoara pentru a primi titlul de cetățean de onoare al orașului, Patriarhul Daniel și-a văzut afectat succesul acțiunii de imagine prin intervenția unei credincioase care i-a reproșat lipsa de preocupare pentru săraci. Coaja de pâine usactă și bancnota de 1 leu pot fi considerate simboluri ale neîncrederii pe care membri Bisericii Ortodoxe Române o au în activitatea de filantropie desfășurată deaceastă instituție.

Totuși, o analiză seriosă presupune să operăm cu cifre. Situl Patriarhiei Române ne oferă următoarele informații:

În anul 2007:

- funcționau 339 de instituții de protecție socială, din care: 121 aşezăminte pentru copii, 35 aşezăminte pentru vârstnici, 106 cantine şi brutării sociale, 42 cabinete medicale şi farmacii sociale, 10 centre de diagnostic şi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 9 centre de consiliere, 2 centre pentru victimele traficului şi 14 centre pentru asistenţă familii în dificultate.

- personalul Sectorului de asistență socială al BOR avea ca personal: 25 consilieri eparhiali, 29 inspectori eparhiali, 192 de asistenţi sociali teologi sau cu studii de specialitate, altele decât teologice, 123 preoţi misionari, 63 de lucrători sociali, 28 de voluntari şi alte 257 de persoane (medici şi asistenţi medicali, educatori şi personal de supraveghere, kinetoterapeuţi, psihologi, bucătari, brutari, îngrijitori etc.).

- au beneficiat de asistență socială: 160.572 de copii din aşezămintele sociale ale bisericii, ale statului dar mai ales din familii sărace sau victime ale inundaţiilor; 25.973 persoane cu dizabilităţi, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA, victime ale traficului, nevăzători, surdo-muţi, delincvenţi, prostituate etc.; 131.994 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială înfiinţate şi administrate în cadrul structurilor bisericeşti, aşezăminte ale statului, bătrâni singuri sau în familii; 116.450 familii sărace, fără adăpost sau victime ale inundaţiilor.

Cifrele oficiale ne oferă, aparent, imaginea unei biserici active în domeniul asistenței sociale. Dacă aplicăm însă principiul eficienței (principiu pe care, de altfel, Patriarhul Danile îl promoveayă cu insitență colaboratorilor săi din administrație și Sinod, uneori în detrimentul dimensiunii duhovnicești), vom fi obligați să reamintim și alte date statistice.

În anul 2007, Patriarhia Română:

- cuprinde şase mitropolii în ţară cu 10 arhiepiscopii şi 16 episcopii, 170 de protopopiate, 11 146 de parohii şi 2 351 filii, în care slujesc 14 035 de preoţi şi diaconi.

- funcţionează 434 mânăstiri şi 190 schituri, în care vieţuiesc peste 8 000 de monahi şi monahii.

- Învăţământul teologic ortodox are două grade: preuniversitar, cu 35 de seminare liceale, dintre care patru – monahale, cu 6 625 de elevi în total, 2 şcoli postliceale sanitare, cu 407 elevi şi 14 şcoli de cântăreţi bisericeşti, cu 407 elevi, şi universitar, cu 11 facultăţi.

- în şcolile publice disciplina religie este predată de 10 428 profesori.

- activitatea misionară şi socială-caritativă este asigurată de 332 de preoţi în spitale şi în instituţii de ocrotire socială, de 78 de preoţi în armată, de 21 de preoţi în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi de 36 de preoţi în penitenciare.

Acest personal este plătit cu sume importante de la bugetul de stat și parțial, din mici contribuții ale Bisericii.

La aceste date statistice mai putem adăuga următoarele date (2007):

- 400 milioane de euro: valoarea estimată a celor aproximativ 40.000 hectare de pădure retrocedate Bisericii.
- 20 milioane de euro: valoarea medie estimată a celor peste 40.000 de hectare de teren arabil aflat în administrarea Bisericii.
- 500.000 de euro: valoarea estimată a conturilor bancare pe care Patriarhia Română și mitropoliile componente le alimentează constant pentru cheltuieli curente.
- 4,4 milioane euro: valoarea estimată a conturile bancare la bănci private aparținând Pariarhiei și eparhiilor Bisericii.
- 90 milioane de euro: valoarea estimată veniturile medii anuale provenite din donații și din activități economice proprii.
- aproximativ 40 milioane de euro alocați de la bugetul de stat pentru salariile preoților.
- 180 de imobile și terenuri retrocedate a căror valoare nu a fost calculată.

Cele câteva milioane euro cheltuite de Biserică în 2007 pentru activități filantropice (sumă care include și fondurile alocate de la bugetul de stat; estimarea este făcută folosind datele oferite de situl Patriarhiei Române) sunt nesemnificative. Aplicând principiul eficienței, vom observa că sumele cheltuite de la bugetul de stat pentru funcționarea Bisericii, nu produc, prin intermediul acesteia, efecte majore și pozitive în societatea românească.

Activitatea de filantropie a Bisericii este mai degrabă redusă la ajutorarea unor mici grupuri de persoane defavorizate și nu reprezintă o activitate planificată strategic, cu aplicabilitate la nivelul grupurilor sociale defavorizate și cu prezență la nivelul fiecărei parohii ortodoxe. În domeniul asistenței sociale, Biserica rămâne la nivelul instituțiilor de asistență socială ale statului, caracterizate prin lipsa de eficiență, consum inutil de resurse, rezultate minimale și fără impact de lungă durată.

Compromisul pe care Patriarhul Daniel îl face cu statul, oprind de la manifestare vocea profetică a Bisericii și acceptând degradarea moralei societății românești, îl ajută doar pe moment. Va reuși să recupereze noi proprietăți pentru Biserică, va impune Biserica drept un jucător activ pe piața politică, eventual, economică, va atrage resursele necesare supraviețuirii administrației bisericești în viitor, un viitor în care statul va înceta să mai aloce sume importante Bisericii.

Acest compromis ajută trupul administrativ, ierarhi și clerical al Bisericii, însă îi deteriorează sufletul. Credincioșii privesc cu tot mai multă iritare la acest proces de transformare a Bisericii într-o companie națională. Credincioșii acceptă pe moment ideea că Biserica are nevoie de bani pentru activitatea pastoral-misionară și filantropică, însă, întârzierea producerii efectelor utilizării acestor bani în activitatea respectivă poate duce la compromiterea totală a iererhilor Bisericii în fața credincioșilor.

Alocarea de la bugetul de stat a unei prime tranșe de aproximativ 100 milioane euro pentru construirea proiectului megalomanic numit Catedrala Mântuirii Neamului (în valoare totală de 400 milioane de euro!) nu ajută Biserica, ci dimpotrivă, induce ideea că ierarhia și clerul reprezintă doar o castă politico-economică și nu urmașii Apostolilor lui Iisus Hristos.

Într-un atare context, posmagii și bancnota de 1 leu oferite Patriarhului Daniel constituie un avertizment serios la adresa Patriarhului Daniel, anume că acțiunile de imagine, oricât de costisitoare și de bine organizate ar fi, nu mai pot ascunde de la fața poporului credincios realitatea de Templu fariseic spre care se îndreaptă, din păcate, Biserica Ortodoxă Română.