Comentariu la ședința Sinodului BOR din iunie 2009

În zilele de 18-19 iunie 2009, la sediul Patriarhiei Române, sub preşedinţia Patriarhului Daniel, a avut loc şedinţa de lucru a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Ședința Sinodului BOR și-a desfășurat lucrările în contextul în care, în cursul lunii mai doi jurnaliști ai cotidianului ROMÂNIA LIBERĂ, aflați sub acoperire, au dezvăluit că Ahiepiscopul Teodosie al Tomisului și oameni din apropierea acestuia sunt implicați în activități despre care s-a afirmat că încalcă atât normele de funcționare și Canoanele Bisericii Ortodoxe Române, cât și legile statului român. Aceste dezvăluiri au declanșat un imens scandal de presă, precum și reacția deosebit de critică a mișcării tradiționaliste creștin-ortodoxe din România, organizată într-o puternică federație de asociații intitulată FORUL ORTODOX ROMÂN.

Scandalul “Teodosie Tomitanul” a continuat seria de tulburări din interiorul Bisericii Ortodoxe Române. Numeroși credincioși, preoți, călugări și duhovnici de renume ai BOR și-au manifestat nemulțumirea față de atitudinea membrilor Sinodului și mai ales, a Patriarhului Daniel îm legătură cu diferite teme controversate ale vieții acestei biserici: implicarea în mișcarea ecumenică, relația cu Biserica Catolică, problema homosexualităţii, paşapoartele biometrice etc.

Atât în rândul credincioșilor activi, cât și în mediile bisericești, a fost așteptată cu mare interes reacția Sinodului BOR. La nivelul administrației bisericești au fost emise, neoficial, mai multe posibile variante de reacție: arhiepiscopul Teodosie va fi avansat, într-o eparhie din străinătate; fapta arhiepiscopului Teodosie va fi anchetată după “modelul Corneanu” (mitropolitul Corneanu, acuzat că ar fi încălcat Canoanele Bisericii împărtășindu-se în cadrul unei Liturghii Catolice, a rămas în scaunul de Mitropolit al Banatului, după ce a fost „achitat” de Sinod, într-un simulacru de anchetă; personalităţi de marcă ale Ortodoxiei Româneşti consideră că în dezbaterea şi rezolvarea „Cazului Corneanu”, Sinodul BOR nu a respectat Canoanele Bisericii); dezbaterea „Cazului Teodosie” va fi amânată pentru o altă şedinţă a Sinodului. Sinodul BOR a surprins opinia publică prin faptul că nu a acordat nicio atenţie „Cazului Teodosie”, ignorând subiectul.

Ce câştigă şi ce pierde Sinodul BOR prin această atitudine? Evitarea discutării „Cazului Teodosie” în cadrul şedinţei Sinodului BOR din iunie 2009, oferă administraţiei bisericeşti o perioadă de graţie. Apropierea vacanţei de vară care îi va purta pe credincioşi fie spre staţiunile de odihnă, fie în pelerinaje, la mânăstiri, orientarea presei laice spre scandalurile din viaţa politică vor diminua importanţa şi actualitatea scandalului provocat de dezvăluirile cotidianului ROMÂNIA LIBERĂ cu privire la practicile arhiepiscopului Teodosie contrare Canoanelor Bisericii. Totodată, amânarea „sine die” a discutării „Cazului Teodosie” oferă diferitelor grupuri de interese din interiorul Sinodului BOR, timpul necesar pentru a negocia rezolvarea acestui caz în aşa fel încât soluţia găsită să nu provoace un nou scandal de presă şi nici o deteriorare prea gravă a imaginii Sinodului. Nu în ultimul rând, arhiepiscopului Teodosie i se oferă timpul de gândire necesar pentru a se repoziţiona în interiorul Sinodului, renunţând la atitudinea oarecum incisivă pe care o manifestă faţă de patriarhul Daniel.

Sinodul BOR va înregistra însă şi câteva dezavantaje provocate de evitarea adoptării unei decizii clare în legătură cu „Cazul Teodosie”. Mişcarea tradiţionalistă coordonată de FORUL ORTODOX ROMÂN obţine în faţa opiniei publice o nouă confirmare a tezei pe care membri FOR o promovează cu tot mai multă insistenţă, teza potrivit căreia Sinodul BOR s-ar fi îndepărtat de cler şi credincioşi, activitatea acestei instituţii bisericeşti fiind subordonată doar intereselor ierarhilor şi aliaţilor acestora din mediile politice şi de afaceri. Imaginea Bisericii Ortodoxe Române va fi în continuare deteriorată de incapacitatea Sinodului de a reacţiona în faţa crizelor nu prin utilizarea unor metode specifice politicului, ci prin aplicarea propriilor norme canonice. Nu în ultimul rând, ierarhia Bisericii oferă imaginea unui grup de interese care îşi protejează membri, aceştia fiind mai presus de legea statului sau de legile morale ale Bisericii.

În contextul societăţii româneşti grav afectată de criza politică şi economică, Sinodul BOR nu reuşeşte să-și exercite rolul de instanţă morală nici chiar în interiorul Bisericii şi manifestă un comportament de castă care, alături de politicienii corupţi şi oamenii de afaceri controversaţi, controlează destinele credincioşilor ignorând atât învăţătura oficială a Bisericii şi legile statului, cât şi interesele acestor credincioşi. Poziția Bisericii Ortodoxe Române, relativ solidă în raport cu clasa politică și cu statul, poate deveni foarte fragilă în fața propriilor membri. Mișcările centrifuge din interiorul Bisericii, gen Mânăstirea Petru Vodă sau Forul Ortodox Român, obțin noi argumente pentru radicalizarea atitudinii față de Sinodul BOR, iar capacitatea Bisericii de a influența pozitiv viața societății românești va fi la rândul ei, afectată.

Un alt element de interes în cadrul lucrărilor Sinodului BOR din iunie 2009 este alegerea episcopului vicar patriarhal Vicențiu Ploieșteanul ca Episcop al Sloboziei și Călărașilor. Cunoscut în mediile bisericești ca o "eminență cenușie" a administrației patriahale și ca un apropiat al fostului Patriarh Teoctist, episcopul Vicențiu încetează a mai fi unul din vectorii de influență și putere în Patriarhia Română, devenind arhiereul unei episcopii modeste și relativ sărace. Prin îndepărtarea episcopului Vicențiu, de altfel considerat de presă ca fiind un personaj controversat, patriarhul Daniel îşi sporeşte controlul asupra administraţiei patriarhale, chiar dacă, probabil, cu preţul pierderii unui vot în Sinod.

Lucrările Sinodului BOR din iunie 2009 rămân în nota caracteristică activităţii oficiale a BOR, evitându-se adoptarea unor soluţii radicale, chirurgicale, dar compatibile cu Canoanele Bisericii şi apte de a rezolvare problemelor tot mai grave cu care se confruntă Biserica. Implicit, membri Sinodului şi-au manifestat solidaritatea cu arhiepiscopul Teodosie care scapă, cel puţin deocamdată, de judecata Sinodului BOR pentru faptele dezvăluite de presa românească. Concluzia imediată este aceea că Sinodul BOR nu reuşeşte să-şi regăsească fireasca şi necesara compatibilitate dintre Canoanele Bisericii şi activitatea curentă a administraţiei acesteia şi să ofere societăţii româneşti ajutorul duhovnicesc pentru regăsirea de sine şi ieşirea din criză.